Tu vezi cealaltă pisică? / Can you see the other cat? by Alex Galita
From the series Not Everyone Sees the Same Cat
Romanian original. English version at the end
Tu vezi cealaltă pisică?
-Nu ești ca ceilalți oameni.
-Nu sint ca ceilalți oameni. Nu pot vorbi. Nu cu ei. Doar cu voi, pisicile. Însă doar noaptea.
-Nu înțeleg …
-M-am nascut mută, și m-am obișnuit ca oamenii să mă ignore. Tatăl meu mi-a dăruit un motan de ziua mea cînd am împlinit 6 ani. A fost companionul meu în nopțile lungi când nu puteam sa dorm. El m-a învățat limba voastră .
Motanul o privi cu neîncredere. Își linse laba dreapta preț de citeva zeci de secunde bune, să câștige un pic de timp. Femeia asta avea calități deosebite.
-De ce eu?
-Pentru ca îmi placi. Semeni mult cu motanul meu din copilărie. Ai o alură arogantă, însă torci ca un motoraș cînd ești mîngîiat. Se vede că îți plac oamenii.
-Nu-mi plac oamenii. Îmi plac ANUMIȚI oameni. Majoritatea miros urît, și sînt răi. Mă chinuie cînd mă prind. Îi evit pe cît pot.
-Pe mine nu m-ai evitat…
Motanul începu să-și lingă laba stîngă. Femeia îl punea în încurcătură. Nu avea explicație pentru încrederea pe care i-o acorda. Practic, îl ținea în mînă, și-i vorbea la nivelul ochilor. Ochii ăia…
-Am vrut de mult să te întîlnesc, să vorbesc cu tine. Îmi placi. Știu ca ești un ascultător bun.
-Asta nu înseamnă ca nu am nimic de spus…
-Exact de aia am vrut să te cunosc.
-Mi-e foame. A fost o noapte lungă. Poate ne mai revedem.
-Vrei de împărțim un bol de lapte? Îl cunosc pe patronul de la Pom Pom Bagels, îi plac pisicile. În fiecare dimineață, înainte sa deschidă, pune 2 boluri cu lapte proaspăt în colțul cu Luis de Azevedo.
Motanul își undi coada satisfăcut. Femeia asta chiar îi place.
-De ce nu…
-Sa mergem, atunci.
Dacă cineva ar fii observat ce se întîmpla sub felinarul de pe strada Dr. Julio Dantas, ar fi putut jura că o tînără femeie suplă ținea elegant în mînă un pisoi negru cu care aparent conversa ...
.. însă femeile de servici tocmite de Vitoria Guest House de pe strada 5 de Outubro ar fi putut jura că au văzut la 4 dimineața 2 pisici negre care pășteau agale pe mijlocul străzii, unduindu-și cozile la unison cozile ca și cum s-ar fi cunoscut de cînd lumea.
Can you see the other cat?
-You’re not like other humans.
-I am not like other people. I cannot talk. Not with people. Only with you, the cats. But only at night.
-I don’t understand …
-I was born mute, and I got used to people ignoring me most of the time. My father got me a puppy on my birthday, a tomcat, when I was 6. He was my companion during my long, sleepless nights. He taught me your language.
The tomcat threw her a doubtful look. Started licking his right paw for a few dozen seconds, just to buy some time. This woman seems to be extraordinary.
-Why me?
-I like you. You remind me of my childhood tomcat. Arrogant look but purring like a well-oiled engine when people pet you. I can sense you like people.
-I like CERTAIN people. Most of them smell awful, and they hurt me. I avoid them as much as I can.
-You did not avoid me…
The tomcat began to lick his left paw. This woman clearly is different. No explanation for his confidence in trusting her. She was practically holding him in her hands and speaking to him at eye level. Those eyes…
-I wanted to meet and talk to you for a long time. I like you. I feel you’re a good listener.
-This doesn’t mean I have nothing to say ….
-That’s exactly why I wanted to meet you.
-I am hungry. It has been a long night. Perhaps we’ll meet again.
-Wanna share a milk bowl? I know the owner of Pom Pom Bagels, he likes cats, every morning he leaves 2 bowls of fresh milk on the corner of Luis de Azevedo before he opens.
The cat swishes his tail smugly. Definitely, he likes this lady.
If anyone had noticed what was happening under the streetlight on Dr. Julio Dantas Street, they could have sworn that a slim and tall young woman dressed elegantly in a black robe was holding a black tomcat in her hand, to whom she was apparently engaged in a conversation…
... but the cleaning ladies hired by Vitoria Guest House on 5 de Outubro Street could have sworn that at 4 o’clock in the morning, they saw two black cats strolling leisurely down the middle of the street, swishing their tails in perfect harmony, as if they had known each other since the dawn of time.
by Alex Galita