Romanian original, English version at the end
- În lumina asta de seară, îmi aduci aminte de ea.
- De cine?
- De Anna.
Găsisem adăpost pe acoperișul unei case înstărite din Constantinopol. Am fost norocos, nu a fost revendicat de nici o altă pisică. M-am simțit imediat ca acasă. Vînam noaptea șoareci și șobolani, dimineața slujitorii mă răsplăteau cu un bol de lapte . Jasmina, în special, mă plăcea și îmi pregătea un bol de smîntînă, de fiecare dată cînd era de serviciu la bucătărie.
Viața era perfectă. Lumea forfotea ziua prin casă, aparent încîntați ca nu erau rozătoare în camere sau în cămări. Mi se dusese vestea peste case că sînt un vînător feroce. Trebuia să fii complet tîmpit, ca rozător, să calci pragul casei Annei.
Însă totul s-a năruit cînd a apărut Niccolo. Anna l-a plăcut din prima clipă, însă eu n-am avut încredere în el deloc. Nu știu detalii despre ei, însă îmi aduc aminte de bulgării de foc care cădeau asupra caselor. A fost înfricoșător. Urletele de durere ale femeilor și ale copiilor, răcnetele soldaților care luptau. A durat multă vreme, soldații cu turban au învins. Anna a luptat din răsputeri, însă soldații cu turban au reușit sa răpună. Am auzit că Niccolo, cel pe care îl iubea, a sfîrșit la fel - furia lui Mehmet a fost mare. Nu a cruțat pe nimeni.
- Așa îmi aduc aminte de Anna. Constantinopol era în flăcări.
În pragul casei, flăcările mistuindu-i casa părintească, și ea, în armură de soldat, cu sabia în mînă, luptînd să apere ce era al ei.
- In this evening light, you remind me of her.
- Of whom?
- Of Anna.
I had found shelter on the roof of a wealthy house in Constantinople. I was lucky; no other cat claimed it. I immediately felt at home. I hunted mice and rats at night, and in the morning the servants rewarded me with a bowl of milk. Jasmina, in particular, liked me and a bowl of cream ready for me every time she was on duty in the kitchen.
Life was perfect. The house was lively during the day, and everybody was apparently delighted that there were no rodents in the rooms or pantries. Word had spread throughout the neighborhood that I was a fierce hunter. You’d have to be a complete idiot, as a rodent, to come across Anna’s house.
But everything fell apart when Niccolo showed up. Anna liked him from the very first moment, but I didn’t trust him at all. I don’t know the details, but I remember the fireballs falling on the houses. It was terrifying. The screams of pain from the women and children, the roars of the soldiers fighting. It went on for a long time; the soldiers with turbans won. Anna put up a strong fight, but the soldiers in turbans managed to take her down. I heard that Niccolo, the one she loved, met the same fate — Mehmet’s fury was great. He spared no one.
- That is how I remember Anna. Constantinople in flames.
Standing still on the entrance of her house, in full armor, while the flames were consuming her family home, sword in hand, fighting to defend what was hers